Jumatatea plina a paharului


A fost odata El. Si isi dorea sa fie si Ea. A cautat-o , dar nu era. Era singur pe lume , dar isi impunea ca nu. Incerca sa nu isi piarda , isi cultiva optimismul.

A facut bine. S-au intalnit. Se cunosteau deja , desi nu se vazusera . Doar in vise. Acele vise patimase , acele vise furate din Rai. Acele vise in care Lumea era formata doar din El si Ea. Si ei erau infinitul , si timpul nu era.

Si sarutul din vis era un zeu. Se cutremurau amandoi. Clipele nu se mai terminau.Nici una. Era ca prima data , si prima data era de fiecare data. Pasiunea profita de ei , se juca cu ei.

Perfectul era imperfect pe langa ei , pe langa trairea lor , desi nu traiau. Inimile bateau atat de tare incat credeau ca nu le bate de loc.Dar erau. Dansau pe ritmul iubirii,si emotia era solistul lor. Si clipa nu se mai termina.

Dar se trezii. Langa el sticla zace goala. Se uita in oglinda si nu vede un luceafar. Se uita la ceas.Se gandeste. Erau 7 zile de cand il parasise. Cruda soarta. N-ar fi crezut ca va pleca pentru bani.

Dar un gand ii rasuna ca un tunet in capsorul visator : „Nu m-a parasit. Mi-a dat inapoi increderea ce-o luase.”

Deschise usa si pleca sa schimbe lumea. Era din nou puternic.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *